MÓSTRĂ, mostre, s. n. 1. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-o marfă, dintr-un material etc., după care se pot aprecia anumite însușiri ale acestora; probă, eșantion. ♦ Model. ◊ Târg de mostre = târg la care un stat sau diverse întreprinderi își expun mostre (1) pentru reclamă și pentru informarea cumpărătorilor. 2. Fig. Exemplu, pildă. [Var.: (reg.) mústră s. f.] – Din ngr. móstra. (Sursa: DEX '98 )

MÓSTRĂ s.f. 1. Parte dintr-o cantitate de material sau de obiecte după care se pot aprecia anumite caracteristici ale acestora. ◊ Târg de mostre = târg la care diferitele industrii își expun produsele spre a le face cunoscute. 2. (Fig.) Exemplu, pildă, model. < it. mostra, cf. germ. Muster]. (Sursa: DN )

MÓSTRĂ s. f. 1. cantitate mică de material sau de obiecte după care se pot aprecia anumite caracteristici ale acestora; eșantion. ♦ model. ◊ Târg de mostre = târg la care se expun mostre (1). 2. (fig.) exemplu, pildă. (< ngr., it. mostra) (Sursa: MDN )

MÓSTRĂ s. 1. v. eșantion. 2. exemplu, model, probă, specimen, tip. (Iată mai jos câteva ~ de ...) (Sursa: Sinonime )

MÓSTRĂ s. v. exemplu, model, pildă. (Sursa: Sinonime )

móstră s. f., g.-d. art. móstrei; pl. móstre (Sursa: Ortografic )

MÓSTRĂ ~e f. 1) Parte dintr-un material sau dintr-o substanță după care se poate stabili calitatea întregului; probă; eșantion. 2) Obiect care servește drept orientare pentru o reproducere sau o imitație; exemplu; model. /<ngr. móstra, germ. Muster (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
mostră   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mostră mostra
plural mostre mostrele
genitiv-dativ singular mostre mostrei
plural mostre mostrelor
vocativ singular mostră, mostro
plural mostrelor