MOTIVÁ, motivez, vb. I. Tranz. A arăta motivele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a justifica. ♦ Spec. (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri. ♦ A îndreptăți o acțiune, un gest etc. – Din fr. motiver. (Sursa: DEX '98 )

A MOTIVÁ ~éz tranz. 1) (acțiuni, atitudini, hotărâri etc.) A prezenta drept just, legitim, aducând motive întru susținere; a justifica; a îndreptăți. 2) A explica servind drept motiv. /<fr. motiver (Sursa: NODEX )

MOTIVÁ vb. I. tr. A expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni etc.; a justifica. ♦ A servi drept cauză pentru...; a pricinui. [< fr. motiver, it. motivare]. (Sursa: DN )

MOTIVÁ vb. tr. a expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni; a justifica. ◊ a servi drept cauză pentru... (< fr. motiver) (Sursa: MDN )

MOTIVÁ vb. 1. v. justifica. 2. v. scuza. (Sursa: Sinonime )

motivá vb., ind. prez. 1 sg. motivéz, 3 sg. și pl. motiveáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
motiva   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) motiva motivare motivat motivând singular plural
motivea motivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) motivez (să) motivez motivam motivai motivasem
a II-a (tu) motivezi (să) motivezi motivai motivași motivaseși
a III-a (el, ea) motivea (să) motiveze motiva motivă motivase
plural I (noi) motivăm (să) motivăm motivam motivarăm motivaserăm, motivasem*
a II-a (voi) motivați (să) motivați motivați motivarăți motivaserăți, motivaseți*
a III-a (ei, ele) motivea (să) motiveze motivau motiva motivaseră
* Formă nerecomandată

motivă   invariabil