MOȚĂÍ, móțăi, vb. IV. Intranz. 1. A ațipi șezând; a adormi ușor și intermitent; a picoti, a dormita. 2. A da din cap (în semn de afirmație, de salut, de mustrare). [Prez. ind. și: moțăiesc] – Moț1 + suf. -ăi. (Sursa: DEX '98 )
MOȚĂÍ vb. v. ațipi. (Sursa: Sinonime )
moțăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. móțăie, imperf. 3 sg. moțăiá (Sursa: Ortografic )
A MOȚĂÍ móțăi intranz. 1) A ațipi, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a dormita; a piroti; a picoti; a somnola. 2) A da ușor din cap (în semn de salut, de aprobare etc.). /moț + suf. ~ăi (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
moțăi (1 -țăi)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) moțăi moțăire moțăit moțăind singular plural
moțăie moțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) moțăi (să) moțăi moțăiam moțăii moțăisem
a II-a (tu) moțăi (să) moțăi moțăiai moțăiși moțăiseși
a III-a (el, ea) moțăie (să) moțăie moțăia moțăi moțăise
plural I (noi) moțăim (să) moțăim moțăiam moțăirăm moțăiserăm, moțăisem*
a II-a (voi) moțăiți (să) moțăiți moțăiați moțăirăți moțăiserăți, moțăiseți*
a III-a (ei, ele) moțăie (să) moțăie moțăiau moțăiră moțăiseră
* Formă nerecomandată

moțăi (1 -țăiesc)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) moțăi moțăire moțăit moțăind singular plural
moțăiește moțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) moțăiesc (să) moțăiesc moțăiam moțăii moțăisem
a II-a (tu) moțăiești (să) moțăiești moțăiai moțăiși moțăiseși
a III-a (el, ea) moțăiește (să) moțăiască moțăia moțăi moțăise
plural I (noi) moțăim (să) moțăim moțăiam moțăirăm moțăiserăm, moțăisem*
a II-a (voi) moțăiți (să) moțăiți moțăiați moțăirăți moțăiserăți, moțăiseți*
a III-a (ei, ele) moțăiesc (să) moțăiască moțăiau moțăiră moțăiseră
* Formă nerecomandată