MUCEGĂÍ, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucigăí vb. IV] – Din mucegai. (Sursa: DEX '98 )
A MUCEGĂÍ ~iésc intranz. A prinde mucegai; a se acoperi cu mucegai; a deveni muced; a mucezi. /Din mucegai (Sursa: NODEX )
MUCEGĂÍ vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.) (Sursa: Sinonime )
mucegăí vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiéște, 3 pl. mucegăiésc, imperf. 3 sg. mucegăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mucegăiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
mucegăi   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mucegăi mucegăire mucegăit mucegăind singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea) mucegăiește (să) mucegăiască mucegăia mucegăi mucegăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) mucegăiesc (să) mucegăiască mucegăiau mucegăiră mucegăiseră