|
MUCENICÍ vb. v. martiriza. (Sursa: Sinonime )
| mucenic substantiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | mucenic | mucenicul | mucenică | mucenica | | plural | mucenici | mucenicii | mucenice | mucenicele | | genitiv-dativ | singular | mucenic | mucenicului | mucenice | mucenicei | | plural | mucenici | mucenicilor | mucenice | mucenicelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | mucenici verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) mucenici | mucenicire | mucenicit | mucenicind | singular | plural | | mucenicește | muceniciți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | mucenicesc | (să) mucenicesc | muceniceam | mucenicii | mucenicisem | | a II-a (tu) | mucenicești | (să) mucenicești | muceniceai | muceniciși | muceniciseși | | a III-a (el, ea) | mucenicește | (să) mucenicească | mucenicea | mucenici | mucenicise | | plural | I (noi) | mucenicim | (să) mucenicim | muceniceam | mucenicirăm | muceniciserăm, mucenicisem* | | a II-a (voi) | muceniciți | (să) muceniciți | muceniceați | mucenicirăți | muceniciserăți, muceniciseți* | | a III-a (ei, ele) | mucenicesc | (să) mucenicească | muceniceau | muceniciră | muceniciseră | * Formă nerecomandată |