MÂNIÁ, mấnii, vb. I. Refl. A se lăsa ori a fi cuprins de mânie (1), a se supăra foarte tare, a-și ieși din fire, a se înfuria. ◊ Tranz. Cele auzite l-au mâniat. [Pr.: -ni-a-] – Din mânie. (Sursa: DEX '98 )

A MÂNIÁ mânii tranz. A face să se mânie. [Sil. -ni-a] /Din mânie (Sursa: NODEX )

A SE MÂNIÁ mă mânii intranz. 1) A fi cuprins de mânie. 2) A-și manifesta nemulțumirea (față de cineva sau de ceva) printr-o atitudine ostilă; a se supăra. [Sil. -ni-a] /Din mânie (Sursa: NODEX )

MÂNIÁ vb. v. înfuria. (Sursa: Sinonime )

A se mânia ≠ a se dezmânia (Sursa: Antonime )

mâniá vb. (sil. -ni-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. mânii, 3 sg. și pl. mânie (sil. -ni-e), 1 pl. mâniém; ger. mâniínd (sil. -ni-ind) (Sursa: Ortografic )