MĂCĂÍ, pers. 3 mắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac; a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi. (Sursa: DEX '98 )
A MĂCĂÍ pers. 3 măcăie intranz. (despre rațe) A scoate sunete caracteristice speciei; a face „mac-mac”. /mac + suf. ~ăi (Sursa: NODEX )
MĂCĂÍ vb. (rar) a hăcăi, (reg.) a măcăli, a măcăni, a mărțăi, a ocăi. (Rațele ~.) (Sursa: Sinonime )
MĂCĂÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi. (Sursa: Sinonime )
măcăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. măcăie; imperf. 3 sg. măcăiá (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
măcăi   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) măcăi măcăire măcăit măcăind singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea) măcăie (să) măcăie măcăia măcăi măcăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) măcăie (să) măcăie măcăiau măcăiră măcăiseră