MĂTUREÁ, -ÍCĂ, măturele, s. f. 1. Diminutiv al lui mătură. ♦ Mătură (1) mică pentru periat hainele. 2. (La pl.; în forma măturele) Plantă erbacee albă și păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). [Pl. și: măturici] – Mătură + suf. -ea, -ică. (Sursa: DEX '98 )

MĂTUREÁ ~éle f. (diminutiv de la mătură) la pl. Plantă erbacee păroasă cu tulpina ramificată și cu flori roz. /mătură + suf. ~ea (Sursa: NODEX )

MĂTUREÁ s. măturică, măturice, măturiță, (rar) măturișcă. (~ de haine.) (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
măturea   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular măturea, mături mătureaua, măturica
plural măturele măturelele
genitiv-dativ singular măturele măturelei
plural măturele măturelelor
vocativ singular măturea, măturică, măturico
plural măturelelor