MĂTÁSE, (1) mătăsuri, s. f. 1. Fibră textilă naturală de borangic prelucrat. ♦ Fibră textilă vegetală sau sintetică fabricată prin diverse procedee chimice și având proprietăți asemănătoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Țesătură fină, cu desime mare și greutate mică, executată din astfel de fibre; (la pl.) varietăți de țesături din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De mătase = mătăsos, lucios, moale. ◊ Expr. Crescut în mătase = crescut în avuție, în belșug; răsfățat, cocoloșit. ♦ Ață de mătase (1). 2. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subțiri, cafenii-gălbui, care învelesc știuletele porumbului și care ies din pănuși în formă de smoc. 3. Compuse: (Bot.) mătasea-broaștei = denumire dată unor alge verzi, filamentoase, care formează mase plutitoare la suprafața apelor dulci stătătoare; mătasea-bradului = mătreață-de-arbori. [Pr.: (reg.) mătasă] – Lat. metaxa. (Sursa: DEX '98 )

MĂTÁSE ~ăsuri f. 1) Fibră naturală obținută prin depănarea gogoșilor de viermi de mătase; borangic. 2) Țesătură din asemenea fibre; borangic. 3) Fibră textilă artificială care imită firul de borangic. 4) Țesătură din asemenea fibre. 5) la pl. Varietăți ale acestei țesături. 6) (cu sens colectiv) Cantitate mare de obiecte confecționate din asemenea țesătură. ◊ Crescut în ~ crescut în avuție; răsfățat. 7) Totalitate a firelor subțiri, cafenii-gălbui, care învelesc știuletele porumbului și ies din pănuși în formă de smoc. ◊ ~asea-broaștei sau ~-de-apă specie de alge verzi plutitoare pe suprafața apelor stătătoare; mătreață. [G.-D. mătăsii] /<lat. metaxa (Sursa: NODEX )

GÂNDAC DE MĂTÁSE s. v. fluture de mătase, vierme de mătase. (Sursa: Sinonime )

MĂTÁSE s. (BOT.) 1. (pop.) mustață, (Transilv. și Ban.) păr. (ă porumbului.) 2. mătasea-broaștei (Cladophora, Spirogyra etc.) = (reg.) mătreață, ața-apei, lâna-broaștei, mătase-de-apă, râia-broaștei, râie-broștească, râie-de-apă, straiul-broaștei, (Bucov.) jabrina-broaștei. (Sursa: Sinonime )

MĂTASE-DE-ÁPĂ s. v. mătasea-broaștei. (Sursa: Sinonime )

PASĂRE-DE-MĂTÁSE s. v. mătăsar. (Sursa: Sinonime )

mătáse (-tắsuri), s. f. – 1. Țesătură fină. – 2. Smoc la știulete de porumb. – Var. (Mold.) matase. Mr. mătase, megl. mătăși. Lat. metaxa, mataxa, din gr. μέταξα (Diez, I, 268; Roesler 573; Tiktin; REW 5403), cf. it. matassa, prov. madaisa, sp. madeja, port. madeixa, cu semantism divergent; și, de asemeni, ngr. μετάξι, alb. mëthafsë (Philippide, II, 647). Pl. este colectiv. – Der. mătăsar, s. m. (lucrător sau vînzător de mătase; pasăre, Ampelis garrulus); mătăsărie, s. f. (fabrică, magazin de mătăsuri); mătăsică, s. f. (țesătură de mătase amestecată cu altă fibră); mătăsos, adj. (ca mătasea). – Din rom. provine mag. matász (Edelspacher 18). (Sursa: DER )

flúture de mătáse s. m. + prep. + s. f. (Sursa: Ortografic )

gogoáșă de mătáse s. f. + prep. + s. f., pl. gogóși de mătáse (Sursa: Ortografic )

mătáse s. f., art. mătásea, g.-d. mătăsi, art. mătăsii; pl. mătăsuri (Sursa: Ortografic )

mătásea-brádului (bot.) s. f., g.-d. art. mătăsii-brádului (Sursa: Ortografic )

mătásea-broáștei (bot.) s. f., g.-d. art. mătăsii-broáștei (Sursa: Ortografic )