NATURALÉȚE s. f. Lipsă de artificialitate, de afectare, comportare firească, atitudine naturală (I 3). – Din it. naturalezza. (Sursa: DEX '98 )

NATURALÉȚE f. Lipsă de artificialitate; comportare firească; caracter natural. /<it. naturalezza (Sursa: NODEX )

NATURALÉȚE s.f. Situația, starea de a fi natural; atitudine firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate. [Var. naturaleță s.f. / cf. it. naturalezza]. (Sursa: DN )

NATURALÉȚE s. f. atitudine, comportare firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate, natural (III). (< it. naturalezza) (Sursa: MDN )

NATURALÉȚE s. 1. degajare, dezinvoltură, firesc, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonșalanță, (rar) natural, (înv.) naturalitate. (O mare ~ în comportarea cuiva.) 2. v. firesc. (Sursa: Sinonime )

naturaléțe s. f., art. naturaléțea, g.-d. art. naturaléței (Sursa: Ortografic )

NATURALÉȚĂ s.f. v. naturalețe. (Sursa: DN )

Declinări/Conjugări
naturaleță   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular naturaleță naturaleța
plural
genitiv-dativ singular naturalețe naturaleței
plural
vocativ singular naturaleță, naturalețo
plural

naturalețe (g.-d. -țe)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular naturalețe naturalețea
plural
genitiv-dativ singular naturalețe naturaleței
plural
vocativ singular naturalețe, naturalețeo
plural

naturalețe (g.-d. -ți)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular naturalețe naturalețea
plural
genitiv-dativ singular naturaleți naturaleții
plural
vocativ singular naturalețe, naturalețeo
plural