|
NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjít, -ă adj.] – V. necăji. (Sursa: DEX '98 )
NECĂJÍT adj., s. 1. adj. v. supărat. 2. adj. nemul-țumit, supărat, (înv., reg. și fam.) paraponisit. (E tare ~ pe sine însuși.) 3. adj. v. înciudat. 4. adj. v. nervos. 5. adj. chinuit, consumat, frământat, muncit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Om ~.) 6. adj., s. v. sărac. 7. adj. v. greu. (Sursa: Sinonime )
| necăji verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) necăji | necăjire | necăjit | necăjind | singular | plural | | necăjește | necăjiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | necăjesc | (să) necăjesc | necăjeam | necăjii | necăjisem | | a II-a (tu) | necăjești | (să) necăjești | necăjeai | necăjiși | necăjiseși | | a III-a (el, ea) | necăjește | (să) necăjească | necăjea | necăji | necăjise | | plural | I (noi) | necăjim | (să) necăjim | necăjeam | necăjirăm | necăjiserăm, necăjisem* | | a II-a (voi) | necăjiți | (să) necăjiți | necăjeați | necăjirăți | necăjiserăți, necăjiseți* | | a III-a (ei, ele) | necăjesc | (să) necăjească | necăjeau | necăjiră | necăjiseră | * Formă nerecomandată | necăjit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | necăjit | necăjitul | necăjită | necăjita | | plural | necăjiți | necăjiții | necăjite | necăjitele | | genitiv-dativ | singular | necăjit | necăjitului | necăjite | necăjitei | | plural | necăjiți | necăjiților | necăjite | necăjitelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |