|
NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj. ] – Ne- + dumerit. (Sursa: DEX '98 )
NEDUMERÍT ~tă (~ți, ~te) Care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru. /ne- + dumerit (Sursa: NODEX )
NEDUMERÍT adj. 1. v. mirat. (Om ~.) 2. v. nelămurit. 3. v. dezorientat. (Sursa: Sinonime )
| nedumeri verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) nedumeri | nedumerire | nedumerit | nedumerind | singular | plural | | nedumerește | nedumeriți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | nedumeresc | (să) nedumeresc | nedumeream | nedumerii | nedumerisem | | a II-a (tu) | nedumerești | (să) nedumerești | nedumereai | nedumeriși | nedumeriseși | | a III-a (el, ea) | nedumerește | (să) nedumerească | nedumerea | nedumeri | nedumerise | | plural | I (noi) | nedumerim | (să) nedumerim | nedumeream | nedumerirăm | nedumeriserăm, nedumerisem* | | a II-a (voi) | nedumeriți | (să) nedumeriți | nedumereați | nedumerirăți | nedumeriserăți, nedumeriseți* | | a III-a (ei, ele) | nedumeresc | (să) nedumerească | nedumereau | nedumeriră | nedumeriseră | * Formă nerecomandată | nedumerit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | nedumerit | nedumeritul | nedumerită | nedumerita | | plural | nedumeriți | nedumeriții | nedumerite | nedumeritele | | genitiv-dativ | singular | nedumerit | nedumeritului | nedumerite | nedumeritei | | plural | nedumeriți | nedumeriților | nedumerite | nedumeritelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |