NEGLIJÉNȚĂ, neglijențe, s. f. Faptul de a fi neglijent; atitudine de nepăsare, de delăsare în îndeplinirea unei datorii; faptă, atitudine care denotă lipsă de grijă, de atenție, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligence. (Sursa: DEX '98 )

NEGLIJÉNȚĂ ~e f. 1) Lipsă de grijă; atitudine neglijentă; nepăsare; indolență. ~ în serviciu. 2) Greșeală (mică) făcută din neatenție. [G.-D. neglijenței] /<fr. négligence (Sursa: NODEX )

NEGLIJÉNȚĂ s.f. Nepăsare, delăsare; neîngrijire. ♦ Lipsă de grijă, de preocupare; greșeală ușoară cauzată de o lipsă de atenție. ♦ (Jur.) Formă a culpei constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecințele păgubitoare ale faptelor sale. [Cf. fr. négligence, lat. negligentia]. (Sursa: DN )

NEGLIJÉNȚĂ s. f. faptul de a fi neglijent; nepăsare. ◊ lipsă de grijă, de preocupare. ◊ (jur.) culpă constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecințele păgubitoare ale faptelor sale. (< fr. négligence) (Sursa: MDN )

NEGLIJÉNȚĂ s. 1. dezordine, neîngrijire, (livr.) incurie, (înv.) negrijă. (~ în ținută.) 2. delăsare, neîngrijire. (În casă era o ~ de nedescris.) (Sursa: Sinonime )

Neglijență ≠ acuratețe (Sursa: Antonime )

neglijénță s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. neglijénței pl. neglijénțe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
neglijență   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular neglijență neglijența
plural neglijențe neglijențele
genitiv-dativ singular neglijențe neglijenței
plural neglijențe neglijențelor
vocativ singular neglijență, neglijențo
plural neglijențelor