NEPOȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot. – Nepot + suf. -el, -ea, -ică. (Sursa: DEX '98 )
nepoțél s. m., pl. nepoțéi, art. nepoțéii (Sursa: Ortografic )
nepoțícă s. f., g.-d. art. nepoțélei; pl. nepoțéle (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
nepoțel   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nepoțel nepoțelul nepoțea, nepoțică nepoțeaua, nepoțica
plural nepoței nepoțeii nepoțele nepoțelele
genitiv-dativ singular nepoțel nepoțelului nepoțele nepoțelei
plural nepoței nepoțeilor nepoțele nepoțelelor
vocativ singular — —
plural — —

nepoțică   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nepoțică nepoțica
plural nepoțele nepoțelele
genitiv-dativ singular nepoțele nepoțelei
plural nepoțele nepoțelelor
vocativ singular nepoțică, nepoțico
plural nepoțelelor