« Back
NESOCOTÍRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. – V. nesocoti. (Sursa: DEX '98 )
NESOCOTÍRE s. 1. v. ignorare. 2. v. disprețuire. 3. v. încălcare. (Sursa: Sinonime )
nesocotíre s. f., g.-d. art. nesocotírii (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
nesocoti   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) nesocoti nesocotire nesocotit nesocotind singular plural
nesocotește nesocotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) nesocotesc (să) nesocotesc nesocoteam nesocotii nesocotisem
a II-a (tu) nesocotești (să) nesocotești nesocoteai nesocotiși nesocotiseși
a III-a (el, ea) nesocotește (să) nesocotească nesocotea nesocoti nesocotise
plural I (noi) nesocotim (să) nesocotim nesocoteam nesocotirăm nesocotiserăm, nesocotisem*
a II-a (voi) nesocotiți (să) nesocotiți nesocoteați nesocotirăți nesocotiserăți, nesocotiseți*
a III-a (ei, ele) nesocotesc (să) nesocotească nesocoteau nesocotiră nesocotiseră
* Formă nerecomandată

nesocotire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nesocotire nesocotirea
plural nesocotiri nesocotirile
genitiv-dativ singular nesocotiri nesocotirii
plural nesocotiri nesocotirilor
vocativ singular nesocotire, nesocotireo
plural nesocotirilor