|
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser]. (Sursa: DN )
NEVROZÁ vb. tr., refl. a (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. (< fr. névroser) (Sursa: MDN )
nevrozá vb., ind. prez. 1 sg. nevrozéz, 3 sg. și pl. nevrozeáză (Sursa: Ortografic )
| nevroza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) nevroza | nevrozare | nevrozat | nevrozând | singular | plural | | nevrozează | nevrozați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | nevrozez | (să) nevrozez | nevrozam | nevrozai | nevrozasem | | a II-a (tu) | nevrozezi | (să) nevrozezi | nevrozai | nevrozași | nevrozaseși | | a III-a (el, ea) | nevrozează | (să) nevrozeze | nevroza | nevroză | nevrozase | | plural | I (noi) | nevrozăm | (să) nevrozăm | nevrozam | nevrozarăm | nevrozaserăm, nevrozasem* | | a II-a (voi) | nevrozați | (să) nevrozați | nevrozați | nevrozarăți | nevrozaserăți, nevrozaseți* | | a III-a (ei, ele) | nevrozează | (să) nevrozeze | nevrozau | nevrozară | nevrozaseră | * Formă nerecomandată | nevroză substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | nevroză | nevroza | | plural | nevroze | nevrozele | | genitiv-dativ | singular | nevroze | nevrozei | | plural | nevroze | nevrozelor | | vocativ | singular | nevroză, nevrozo | | plural | nevrozelor |
|