neștí, neștíu, vb. IV (înv.) a nu ști. (Sursa: DAR )
Declinări/Conjugări
nești   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) nești neștire neștiut neștiind singular plural
neștii neștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) neștiu (să) neștiu neștiam neștiui neștiusem
a II-a (tu) neștii (să) neștii neștiai neștiuși neștiuseși
a III-a (el, ea) neștie (să) neștie neștia neștiu neștiuse
plural I (noi) neștim (să) neștim neștiam neștiurăm neștiuserăm, neștiusem*
a II-a (voi) neștiți (să) neștiți neștiați neștiurăți neștiuserăți, neștiuseți*
a III-a (ei, ele) neștiu (să) neștie neștiau neștiură neștiuseră
* Formă nerecomandată