noí2, noiésc, vb. IV (înv.) a (se) înnoi. (Sursa: DAR )

Declinări/Conjugări
eu (pron.)   articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume masculin feminin
nominativ-acuzativ singular eu, mine, mă eu, mine, mă
plural noi, ne noi, ne
genitiv-dativ singular mie, mi, îmi mie, mi, îmi
plural nouă, ne, ni nouă, ne, ni

noi (s.n.)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural noi noile
genitiv-dativ singular
plural noi noilor
vocativ singular
plural noilor

noi (vb.)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) noi noire noit noind singular plural
noiește noiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) noiesc (să) noiesc noiam noii noisem
a II-a (tu) noiești (să) noiești noiai noiși noiseși
a III-a (el, ea) noiește (să) noiască noia noi noise
plural I (noi) noim (să) noim noiam noirăm noiserăm, noisem*
a II-a (voi) noiți (să) noiți noiați noirăți noiserăți, noiseți*
a III-a (ei, ele) noiesc (să) noiască noiau noi noiseră
* Formă nerecomandată

nou   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nou noul no noua
plural noi noii noi, no noile, nouăle
genitiv-dativ singular nou noului noi, no noii, nouăi
plural noi noilor noi, no noilor, nouălor
vocativ singular
plural