NOTÁRE, notări, s. f. 1. Acțiunea de a nota și rezultatul ei. 2. Mențiune care se trece în cartea funciară referitoare la drepturile reale imobiliare înscrise în acea carte. – V. nota. (Sursa: DEX '98 )

NOTÁRE s.f. 1. Acțiunea, faptul de a nota; notație. 2. Mențiune în cartea funciară cu privire la drepturile reale imobiliare înscrise în ea. [< nota]. (Sursa: DN )

NOTÁRE s. 1. v. înregistrare. 2. notație. (~ ele-vilor.) (Sursa: Sinonime )

notáre, notắri, s.f. (înv.) 1. înotare; înot. 2. faptul de a naviga, de a pluti. (Sursa: DAR )

notáre s. f., g.-d. art. notării; pl. notări (Sursa: Ortografic )

ALBO LAPILLO NOTARE DIEM (lat.) a însemna o zi cu o pietricică albă – A avea o zi bună. La romani era simbolul fericirii. V. și Nigro notanda lapillo. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
nota   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) nota notare notat notând singular plural
notea notați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) notez (să) notez notam notai notasem
a II-a (tu) notezi (să) notezi notai notași notaseși
a III-a (el, ea) notea (să) noteze nota notă notase
plural I (noi) notăm (să) notăm notam notarăm notaserăm, notasem*
a II-a (voi) notați (să) notați notați notarăți notaserăți, notaseți*
a III-a (ei, ele) notea (să) noteze notau nota notaseră
* Formă nerecomandată

notare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular notare notarea
plural notări notările
genitiv-dativ singular notări notării
plural notări notărilor
vocativ singular notare, notareo
plural notărilor