NUMISMÁTICĂ f. 1) Ramură a istoriei care se ocupă cu studiul monedelor și al medaliilor vechi. 2) Colecționare de monede și medalii vechi. /<fr. numismatique (Sursa: NODEX )

NUMISMÁTICĂ s.f. Disciplină auxiliară a istoriei, care studiază monedele și medaliile (vechi). [< fr. numismatique, cf. gr. numisma – medalie]. (Sursa: DN )

numismátică s. f., g.-d. art. numismáticii (Sursa: Ortografic )

NUMISMÁTIC, -Ă, numismatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu istoricul monedelor, al medaliilor vechi etc., studiind evoluția acestora din punctul de vedere al formei, al gravurii, al baterii, al circulației etc., precum și documentele conținând date referitoare la monede. 2. Adj. Care aparține numismaticii (1), privitor la numismatică. – Din fr. numismatique. (Sursa: DEX '98 )

NUMISMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de numismatică; propriu numismaticii. /<fr. numismatique (Sursa: NODEX )

NUMISMÁTIC, -Ă adj. Referitor la numismatică. [< fr. numismatique]. (Sursa: DN )

NUMISMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la numismatică. II. s. f. disciplină auxiliară a istoriei care studiază monedele și medaliile (vechi). (< fr. numismatique) (Sursa: MDN )

numismátic adj. m., pl. numismátici; f. sg. numismátică, pl. numismátice (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
numismatic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular numismatic numismaticul numismatică numismatica
plural numismatici numismaticii numismatice numismaticele
genitiv-dativ singular numismatic numismaticului numismatice numismaticei
plural numismatici numismaticilor numismatice numismaticelor
vocativ singular
plural

numismatică   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular numismatică numismatica
plural
genitiv-dativ singular numismatici numismaticii
plural
vocativ singular numismatică, numismatico
plural