|
NĂMEȚÍ, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A acoperi cu multă zăpadă; a troieni, a înzăpezi. [Var.: nemețí vb. IV] – Din nămete. (Sursa: DEX '98 )
A NĂMEȚÍ pers. 3 ~éște tranz. pop. (căi de comunicare, terenuri etc.) A acoperi cu nămeți; a întroieni; a înzăpezi. /Din nămete (Sursa: NODEX )
NĂMEȚÍ vb. v. înzăpezi. (Sursa: Sinonime )
nămețí vb., ind. prez 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 sg. nămețeáscă (Sursa: Ortografic )
| nămete substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | nămete | nămetele | | plural | nămeți | nămeții | | genitiv-dativ | singular | nămete | nămetelui | | plural | nămeți | nămeților | | vocativ | singular | nămete | | plural | nămeților | | nămeți verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) nămeți | nămețire | nămețit | nămețind | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | | a III-a (el, ea) | nămețește | (să) nămețească | nămețea | nămeți | nămețise | | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | | a III-a (ei, ele) | nămețesc | (să) nămețească | nămețeau | nămețiră | nămețiseră | |