NĂVÓD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare prevăzută la mijloc cu un sac, cu care se înconjură și se adună peștele de pe suprafețe întinse de apă. [Var.: (reg.) nevód s. n.] – Din sl. nevodŭ. (Sursa: DEX '98 )

NĂVÓD s. (PESCUIT) majă, (reg.) matulă, motorugă, plăvală. (Sursa: Sinonime )

năvód, năvózi, s.m. (reg.) câine mare; zăvod. (Sursa: DAR )

năvód (năvoáde), s. n. – Un tip de plasă de pescuit. Sl. nevodŭ (Miklosich, Lexicon, 421; Cihac, II, 214; Conev 74), cf. sb. navod, ceh., rus. nevod, pol. niewód. – Der. năvodar, s. m. (pescar). (Sursa: DER )

năvód s. n., pl. năvoáde (Sursa: Ortografic )

NĂVÓD ~oáde n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă lungă, având la mijloc o adâncitură în care se adună peștele. /<sl. nevodu (Sursa: NODEX )

NĂVÓD (‹ sl.) s. n. Plasă de pescuit de dimensiuni mari (100 până la 1.500 m lungime și 2 la 20 m lățime), confecționată din fire de cânepă, bumbac sau mase plastice. E compusă din două aripi între care se fixează matița. Se folosește la pescuitul în ape stătătoare (lacuri, bălți, eleștee, iazuri), în mare sau în râuri. (Sursa: DE )