OÁRE adv. interog. (De obicei întărește valoarea interogativă sau dubitativă a unei propoziții) Oare nu cumva a venit pe la d-ta pe-acasă? – Lat. volet. Cf. alb. vallë. (Sursa: DEX '98 )

OÁRE adv. (atribuie celor spuse valoare interogativă sau dubitativă): ~ așa să fie? Se poate ~? /<lat. volet (Sursa: NODEX )

*oáre cáre adv. + pr. ( ~ dintre ei știe?) (Sursa: DOOM 2 )

*oáre când adv. + adv. ( ~ vom afla?) (Sursa: DOOM 2 )

*oáre cât adv. + adv. ( ~ costă?) (Sursa: DOOM 2 )

*oáre ce adv. + pr. ( ~ vrea?) (Sursa: DOOM 2 )

*oáre céva adv. + pr. ( ~ de aici l-ar interesa?) (Sursa: DOOM 2 )

*oáre cíne adv. + pr. ( ~ știe?) (Sursa: DOOM 2 )

*oáre cum adv. + adv. ( ~ îl cheamă?) (Sursa: DOOM 2 )

*oáre únde adv. + adv. ( ~ o fi?) (Sursa: DOOM 2 )

OÁRE adv. (interogativ) 1. poate?, (astăzi rar) au?, (înv. și pop.) ori?, (reg.) doar? (~ nu ți-am dat ce ai vrut?) 2. dar?, păi? (~ așa să fie?) (Sursa: Sinonime )

OÁRE conj. v. fie, ori, sau. (Sursa: Sinonime )

oáre adv. – Servește pentru a întări interogația: atunci, așadar, deci. – Var. ori. Mr. ori. Lat. *volet, formă populară în loc de vult „vrea” (Tiktin, Scriban). Der. din oară „dată” (Candrea) e mai dificil semantic. – Var. ori, identică semantic în interogație, se preferă acum în alternanță ori... ori (sau... sau) și se pare să se nuanțeze diferit în compunere. Comp. doară (var. doar, fam. dor), adv. (atunci, deci, servește pentru a întări interogația; poate, întîmplător; măcar, cel puțin; posibil; numai; la urma urmei), în loc de de oare (după Cihac, I, 183; Candrea-Dens., 1270 și Candrea, din lat. de hora; după Philippide, Principii, 93, din lat. dolet; după Procopovici, Dacor., III, 629-42, în loc de a doua oară; după Scriban, din lat. *devolet; oarecine, pron. indef. (o persoană nedeterminată); oricine, pron. indef. (cineva); orișicine, pron. indef. (cineva); oarece, pron. indef. (un anumit lucru); ori(și)ce, pron. indef. (un lucru oarecare); oarecare (var. ori(și)care), adj. indef. (cineva); oarecînd, adv. (într-un timp nedeterminat, odată); ori(și)cînd, adv. (în orice moment, totdeauna); oarecît, adj. (o anumită cantitate); ori(și)cît, adj. (orice cantitate); oarecum, adv. (într-un anumit fel); ori(și)cum, adv. (de orice fel); oareunde, adv. (într-o anumită parte); ori(și)unde, adv. (în orice loc). Nuanțele indicate nu sînt perfect delimitate; oareși- este ceva mai rar decît oriși-. Pentru comp. cf. lat. -vult, sp. quiera, sl. ašte. Din rom. provine iud. sp. or „sau” (Wagner 75) și rut. vare (Miklosich, Wander., 20; Candrea, Elemente, 408). (Sursa: DER )

oáre adv. (Sursa: Ortografic )