OÁRĂ2, oare, s. f. (Reg.) Orătanie. – Lat. ovaria „ouătoare”. (Sursa: DEX '98 )

OÁRĂ3 s. f. v. oră. (Sursa: DEX '98 )

OÁRĂ s. v. orătanie, pasăre. (Sursa: Sinonime )

oáră (oáre), s. f. – (Trans., Munt.) Pasăre de curte. – Var. hoară. Probabil din lat. *ōvāria „care dă ouă” (Candrea-Dens., 1295; REW 6128 preferă ipoteza unui der. rom. de la ou). E mai puțin probabilă der. din lat. *avula (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 836a) și încă și mai puțin cea din lat. ala (Tiktin). Se folosește mai ales la pl. – Der. orătanie (var. orătenie), s. f. (Olt., Munt., pasăre de curte; stîrpitură). (Sursa: DER )

oáră (zool.) s. f., g.-d. art. oárei; pl. oáre (Sursa: Ortografic )