OBLIGAȚIÚNE s. f. v. obligație. (Sursa: DEX '98 )

OBLIGAȚIÚNE s.f. 1. V. obligație. 2. Hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă, care se negociază pe piața capitalului fictiv și care este folosită de stat sau de instituții publice pentru a-și procura mijloace bănești. 3. Hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă sau premiată folosită de instituțiile creditoare pentru a-și procura mijloace bănești din disponibilitățile populației. [Cf. lat. obligatio, fr. obligation]. (Sursa: DN )

OBLIGAȚIÚNE s. f. elem. obligație (3). (Sursa: MDN )

obligațiúne (hârtie de valoare) (o-bli-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. obligațiúnii; pl. obligațiúni (Sursa: DOOM 2 )