odór (persoană iubită) s. m., pl. odori (Sursa: DMLR )
odor (persoană; -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | odor | odorul | plural | odori | odorii | genitiv-dativ | singular | odor | odorului | plural | odori | odorilor | vocativ | singular | — | plural | — | odor (obiect; -oare) substantiv neutru | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | odor | odorul | plural | odoare | odoarele | genitiv-dativ | singular | odor | odorului | plural | odoare | odoarelor | vocativ | singular | — | plural | — | odor (miros; -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | odor | odorul | plural | odoruri | odorurile | genitiv-dativ | singular | odor | odorului | plural | odoruri | odorurilor | vocativ | singular | — | plural | — |
|