|
odór (persoană iubită) s. m., pl. odori (Sursa: DMLR )
| odor (persoană; -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | odor | odorul | | plural | odori | odorii | | genitiv-dativ | singular | odor | odorului | | plural | odori | odorilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | odor (obiect; -oare) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | odor | odorul | | plural | odoare | odoarele | | genitiv-dativ | singular | odor | odorului | | plural | odoare | odoarelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | odor (miros; -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | odor | odorul | | plural | odoruri | odorurile | | genitiv-dativ | singular | odor | odorului | | plural | odoruri | odorurilor | | vocativ | singular | — | | plural | — |
|