|
ofície, ofícii, s.f. (înv.) hârtie oficială. (Sursa: DAR )
| oficia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) oficia | oficiere | oficiat | oficiind | singular | plural | | oficiază | oficiați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | oficiez | (să) oficiez | oficiam | oficiai | oficiasem | | a II-a (tu) | oficiezi | (să) oficiezi | oficiai | oficiași | oficiaseși | | a III-a (el, ea) | oficiază | (să) oficieze | oficia | oficie | oficiase | | plural | I (noi) | oficiem | (să) oficiem | oficiam | oficiarăm | oficiaserăm, oficiasem* | | a II-a (voi) | oficiați | (să) oficiați | oficiați | oficiarăți | oficiaserăți, oficiaseți* | | a III-a (ei, ele) | oficiază | (să) oficieze | oficiau | oficiară | oficiaseră | * Formă nerecomandată | oficie substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | oficie | oficia | | plural | oficii | oficiile | | genitiv-dativ | singular | oficii | oficiei | | plural | oficii | oficiilor | | vocativ | singular | oficie, oficio | | plural | oficiilor | |