ONORÁR1, -Ă, onorari, -e, adj. (Înv.) Onorific. – Din fr. honoraire, lat. honorarius. (Sursa: DEX '98 )

ONORÁR, -Ă adj. (Rar; despre persoane) Care a încetat de a deține o funcție, dar își păstrează titlul și atribuțiile onorifice; onorific (2). // s.n. V. onorariu. [Var. onorariu, -ie adj. / cf. fr. honoraire]. (Sursa: DN )

ONORÁR adj. v. onorific. (Sursa: Sinonime )

onorár (de onoare) adj. m., pl. onorári; f. sg. onoráră, pl. onoráre (Sursa: Ortografic )