« Back
ONORÁT, -Ă, onorați, -te, adj. stimat, respectat. – V. onora. (Sursa: DEX '98 )
ONORÁT adj. v. onorabil. (Sursa: Sinonime )
Declinări/Conjugări
onora   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) onora onorare onorat onorând singular plural
onorează onorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) onorez (să) onorez onoram onorai onorasem
a II-a (tu) onorezi (să) onorezi onorai onorași onoraseși
a III-a (el, ea) onorează (să) onoreze onora onoră onorase
plural I (noi) onorăm (să) onorăm onoram onorarăm onoraserăm, onorasem*
a II-a (voi) onorați (să) onorați onorați onorarăți onoraserăți, onoraseți*
a III-a (ei, ele) onorează (să) onoreze onorau onorară onoraseră
* Formă nerecomandată

onorat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular onorat onoratul onorată onorata
plural onorați onorații onorate onoratele
genitiv-dativ singular onorat onoratului onorate onoratei
plural onorați onoraților onorate onoratelor
vocativ singular — —
plural — —