OPERAȚIONALÍSM s. n. (Fil.) 1. Concepție gnoseologică neopozitivistă potrivit căreia noțiunile nu pot avea decât conținut operațional, întrucât semnificațiile sunt generate de operații intelectuale. 2. Metodologie care pune în evidență funcția operatorie, instrumentală a conceptelor și a teoriilor științifice. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. operationalism. (Sursa: DEX '98 )

OPERAȚIONALÍSM s.n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia un concept științific trebuie înțeles ca o serie de operații. 2. Modalitate metodologică care pune în evidență funcția operatorie, instrumentală a conceptelor și teoriilor științifice; operaționism. [Pron. -ți-o-. / < it. operazionalismo, cf. fr. opérationnisme]. (Sursa: DN )

OPERAȚIONALÍSM s. n. curent în metodologia și filozofia științei contemporane care consideră că semnificația noțiunilor utilizate în știință se reduce la operațiile efectuate de cercetător în cursul folosirii sau verificării acestor noțiuni. (< engl. operationalism) (Sursa: MDN )

operaționalísm s. n. (sil. -ți-o-) (Sursa: Ortografic )