OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. (Sursa: DEX '98 )
A OPINÁ ~éz 1. tranz. (de obicei, urmat de o completivă) A spune exprimând o opinie; a fi de părere; a socoti, a gândi; a considera. 2. intranz. A-și exprima atitudinea (acceptând sau respingând o părere); a lua poziție. /<fr. opiner, lat. opinare (Sursa: NODEX )
OPINÁ vb. I. tr. A fi de părere, a socoti, a crede, a considera. [< fr. opiner]. (Sursa: DN )
OPINÁ vb. I. tr. a-și exprima opinia, a-și da părerea; a socoti, a considera. II. intr. a lua poziție, a-și manifesta o anumită atitudine. (< fr. opiner, lat. opinari) (Sursa: MDN )
OPINÁ vb. 1. v. considera. 2. v. declara. (Sursa: Sinonime )
opiná vb., ind. prez. 1 sg. opinéz, 3 sg. și pl. opineáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
opina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) opina opinare opinat opinând singular plural
opinează opinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) opinez (să) opinez opinam opinai opinasem
a II-a (tu) opinezi (să) opinezi opinai opinași opinaseși
a III-a (el, ea) opinează (să) opineze opina opină opinase
plural I (noi) opinăm (să) opinăm opinam opinarăm opinaserăm, opinasem*
a II-a (voi) opinați (să) opinați opinați opinarăți opinaserăți, opinaseți*
a III-a (ei, ele) opinează (să) opineze opinau opinară opinaseră
* Formă nerecomandată