OPRITOÁRE ~óri f. 1) Frână rudimentară pusă la roata unui vehicul cu tracțiune ani-mală. 2) Piesă de harnașament constând dintr-o funie sau curea groasă (mai rar lanț), care se prinde de oiște și servește la încetinirea mersului sau la oprirea unui vehicul tras de cai; popritoare. 3) Plasă cu care se astupă partea în formă de sac a năvodului, ca să nu iasă peștele. [G.-D. opritorii; Sil. o-pri-] /a opri + suf. ~toare (Sursa: NODEX )

OPRITOÁRE s. piedică, (reg.) târșă, (prin Transilv.) șurlău. (~ la roțile carului.) (Sursa: Sinonime )

OPRITOÁRE s. v. baraj, dig, stăvilar, zăgaz. (Sursa: Sinonime )

opritoáre (stăvilar, plasă) s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. opritórii; pl. opritóri (Sursa: Ortografic )

opritóri (pari) s. f. pl. (sil. -pri-) (Sursa: Ortografic )