|
ORCHESTRÁ, orchestrez, vb. I. Tranz. A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră. – Din fr. orchestrer. (Sursa: DEX '98 )
A ORCHESTRÁ ~éz tranz. (piese muzicale) A aranja pentru a fi interpretat de orchestră; a instrumenta. /<fr. orchestrer (Sursa: NODEX )
ORCHESTRÁ vb. I. tr. A scrie fiecare dintre părțile pentru instrumente ale unei compoziții muzicale. [Var. orhestra vb. I. / cf. fr. orchestrer, it. orchestrare]. (Sursa: DN )
ORCHESTRÁ vb. tr. 1. a aranja o compoziție muzicală pentru orchestră. 2. a organiza o campanie, o mișcare revendicativă. (< fr. orchestrer) (Sursa: MDN )
ORCHESTRÁ vb. (MUZ.) a instrumenta. (Sursa: Sinonime )
orchestrá vb., ind. prez. 1 sg. orchestréz, 3 sg. și pl. orchestreáză (Sursa: Ortografic )
| orchestra verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) orchestra | orchestrare | orchestrat | orchestrând | singular | plural | | orchestrează | orchestrați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | orchestrez | (să) orchestrez | orchestram | orchestrai | orchestrasem | | a II-a (tu) | orchestrezi | (să) orchestrezi | orchestrai | orchestrași | orchestraseși | | a III-a (el, ea) | orchestrează | (să) orchestreze | orchestra | orchestră | orchestrase | | plural | I (noi) | orchestrăm | (să) orchestrăm | orchestram | orchestrarăm | orchestraserăm, orchestrasem* | | a II-a (voi) | orchestrați | (să) orchestrați | orchestrați | orchestrarăți | orchestraserăți, orchestraseți* | | a III-a (ei, ele) | orchestrează | (să) orchestreze | orchestrau | orchestrară | orchestraseră | * Formă nerecomandată | orchestră substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | orchestră | orchestra | | plural | orchestre | orchestrele | | genitiv-dativ | singular | orchestre | orchestrei | | plural | orchestre | orchestrelor | | vocativ | singular | orchestră, orchestro | | plural | orchestrelor | |