ORĂCĂÍ, pers. 3 orắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ (Fam.; despre copiii mici) A plânge, a scânci. [Prez. ind. pers. 3 și: orăcăiește] – Orac + suf. -ăi. (Sursa: DEX '98 )
ORĂCĂÍ vb. a ocăcăi, (rar) a miorcăi, (reg.) a măcăi, a miorcoti, a răcăni. (Broasca ~.) (Sursa: Sinonime )
ORĂCĂÍ vb. v. miorcăi, plânge, scânci, smiorcăi. (Sursa: Sinonime )
orăcăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. orăcăie, imperf. 3 sg. orăcăiá (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
orăcăi (3 -căie)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) orăcăi orăcăire orăcăit orăcăind singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea) orăcăie (să) orăcăie orăcăia orăcăi orăcăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) orăcăie (să) orăcăie orăcăiau orăcăiră orăcăiseră