ORĂȘEÁN, -Ă, orășeni, -e s. m. și f. Locuitor al unui oraș. – Oraș + suf. -ean. (Sursa: DEX '98 )

ORĂȘEÁN s. târgoveț, (livr.) citadin, (pop. și fam. depr.) nădrăgar, pantalonar, (pop. și depr. sau ir.) domn, surtucar, (înv.) cetățean, pârgar. (Sursa: Sinonime )

orășeán s. m., pl. orășéni (Sursa: Ortografic )

ORĂȘEÁN ~éni m. Locuitor al unui oraș. /oraș + suf. ~ean (Sursa: NODEX )

orășeánă s. f., g.-d. art. orășénei; pl. orășéne (Sursa: Ortografic )