OSPẮȚ, ospețe, s. n. Masă mare, îmbelșugată (organizată în diferite împrejurări festive); petrecere cu masă mare; ospeție, banchet. ♦ Masă, mâncare îmbelșugată. [Pl. și: ospățuri] – Lat. hospitium. (Sursa: DEX '98 )

OSPẮȚ ~éțe n. Petrecere cu mulți oaspeți, oferită cu ocazia unui eveniment (fericit); chef. /<lat. hospitium (Sursa: NODEX )

OSPÉȚ s. n. v. ospăț. (Sursa: DLRM )

OSPĂȚ s. 1. v. banchet. 2. v. chef. (Sursa: Sinonime )

OSPĂȚ s. v. masă, mâncare. (Sursa: Sinonime )

SALĂ DE OSPÉȚE s. v. sală de mese, sală de mâncare, sufragerie. (Sursa: Sinonime )

ospăț s. n., pl. ospéțe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
ospăț (pl. -ețe)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ospăț ospățul
plural ospețe ospețele
genitiv-dativ singular ospăț ospățului
plural ospețe ospețelor
vocativ singular
plural

ospeț (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ospeț ospețul
plural ospețe ospețele
genitiv-dativ singular ospeț ospețului
plural ospețe ospețelor
vocativ singular
plural