OVẮZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) oveze, s. n. 1. S. m. Numele mai multor plante erbacee de nutreț din familia gramineelor, cu paiul drept și cu inflorescența ramificată (Avena). 2. S. n. Spec. (Cu sens colectiv) Semințe de ovăz (1), folosite ca hrană pentru cai. 3. S. n. (La pl.) Lanuri, semănături de ovăz (1). [Var.: ovăs subst.] – Din sl. ovesŭ. (Sursa: DEX '98 )

OVĂZ s. v. pir. (Sursa: Sinonime )

ovăz s. m., s. n., (lanuri) pl. n. ovéze (Sursa: Ortografic )

ovắz (ovắs) (semănături de ovăz; câmp de ovăz) s. n., pl. ovăzuri (oveze) (Sursa: DMLR )

OVẮZ m. 1) Plantă erbacee cerealieră cu tulpina de tip pai și inflorescența în formă de spic, cultivată pentru grăunțele ei, folosite ca nutreț și în alimentație. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe ale acestei plante. /<sl. ovesu (Sursa: NODEX )

IARBA-OVĂZULUI s. v. obsigă, secărea. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
ovăz (pl. oveze)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ovăz ovăzul
plural oveze ovezele
genitiv-dativ singular ovăz ovăzului
plural oveze ovezelor
vocativ singular
plural

ovăz (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ovăz ovăzul
plural ovăzuri ovăzurile
genitiv-dativ singular ovăz ovăzului
plural ovăzuri ovăzurilor
vocativ singular
plural