OȘEÁN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în Țara Oașului. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din Țara Oașului. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean. (Sursa: DEX '98 )
oșeán s. m., adj. m. (sil. -șean), pl. oșéni; f. sg. oșeánă, pl. oșéne (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
oșean   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oșean oșeanul oșeană oșeana
plural oșeni oșenii oșene oșenele
genitiv-dativ singular oșean oșeanului oșene oșenei
plural oșeni oșenilor oșene oșenelor
vocativ singular — —
plural — —