PẤRĂ, pâre, s. f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație. ♦ Acuzație, învinuire. 2. Denunț. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. și reg.) Proces, judecată. [Pl. și: pâri] – Din pârî (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

PÂRĂ ~e și ~i f. 1) Informare a unor organe sau persoane în drept despre comiterea unei infracțiuni; denunț. 2) înv. Proces judiciar. [G.-D. pârei] /v. a pârî (Sursa: NODEX )

PÂRĂ s. v. acțiune, acuzare, acuzație, animozitate, bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cauză, ceartă, cleveteală, clevetire, clevetit, conflict, defăimare, denigrare, denunț, denunțare, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discreditare, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învinovățire, învinuire, învrăjbire, judecată, litigiu, neînțelegere, plângere, ponegreală, ponegrire, proces, reclamație, șoaptă, vrajbă, zâzanie. (Sursa: Sinonime )

pâră s. f., g.-d. art. pârei; pl. pâre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
pâră (pl. -e)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pâ pâra
plural pâre pârele
genitiv-dativ singular pâre pârei
plural pâre pârelor
vocativ singular pâră, pâro
plural pârelor

pâră (pl. -i)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pâ pâra
plural pâri pârile
genitiv-dativ singular pâri pârii
plural pâri pârilor
vocativ singular pâră, pâro
plural pârilor