« Back
PÂRPĂLÍRE, pârpăliri, s. f. Acțiunea de a (se) pârpăli și rezultatul ei. [Var.: perpelíre s. f.] – V. pârpăli. (Sursa: DEX '98 )
pârpălíre/perpelíre s. f. (acțiunea de a frige, de a arde), g.-d. art. pârpălírii/perpelírii; pl. pârpăliri/perpelíri (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
pârpăli   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pârpăli pârpălire pârpălit pârpălind singular plural
pârpălește pârpăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pârpălesc (să) pârpălesc pârpăleam pârpălii pârpălisem
a II-a (tu) pârpălești (să) pârpălești pârpăleai pârpăliși pârpăliseși
a III-a (el, ea) pârpălește (să) pârpălească pârpălea pârpăli pârpălise
plural I (noi) pârpălim (să) pârpălim pârpăleam pârpălirăm pârpăliserăm, pârpălisem*
a II-a (voi) pârpăliți (să) pârpăliți pârpăleați pârpălirăți pârpăliserăți, pârpăliseți*
a III-a (ei, ele) pârpălesc (să) pârpălească pârpăleau pârpăliră pârpăliseră
* Formă nerecomandată

pârpălire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pârpălire pârpălirea
plural pârpăliri pârpălirile
genitiv-dativ singular pârpăliri pârpălirii
plural pârpăliri pârpălirilor
vocativ singular pârpălire, pârpălireo
plural pârpălirilor