PĂPÁRĂ s. f. v. papară. (Sursa: DEX '98 )

Declinări/Conjugări
păpa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) păpa păpare păpat păpând singular plural
pa păpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pap (să) pap păpam păpai păpasem
a II-a (tu) papi (să) papi păpai păpași păpaseși
a III-a (el, ea) pa (să) pape păpa păpă păpase
plural I (noi) păpăm (să) păpăm păpam păparăm păpaserăm, păpasem*
a II-a (voi) păpați (să) păpați păpați păparăți păpaserăți, păpaseți*
a III-a (ei, ele) pa (să) pape păpau păpa păpaseră
* Formă nerecomandată

păpară   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular păpa păpara
plural păpări păpările
genitiv-dativ singular păpări păpării
plural păpări păpărilor
vocativ singular păpară, păparo
plural păpărilor