|
PĂPÁRE s. v. aruncare, azvârlire, cheltu-ire, irosire, mâncare, risipire, zvârlire. (Sursa: Sinonime )
| păpa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) păpa | păpare | păpat | păpând | singular | plural | | papă | păpați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | pap | (să) pap | păpam | păpai | păpasem | | a II-a (tu) | papi | (să) papi | păpai | păpași | păpaseși | | a III-a (el, ea) | papă | (să) pape | păpa | păpă | păpase | | plural | I (noi) | păpăm | (să) păpăm | păpam | păparăm | păpaserăm, păpasem* | | a II-a (voi) | păpați | (să) păpați | păpați | păparăți | păpaserăți, păpaseți* | | a III-a (ei, ele) | papă | (să) pape | păpau | păpară | păpaseră | * Formă nerecomandată | păpare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | păpare | păparea | | plural | păpări | păpările | | genitiv-dativ | singular | păpări | păpării | | plural | păpări | păpărilor | | vocativ | singular | păpare, păpareo | | plural | păpărilor | |