PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo. (Sursa: DEX '98 )

PANTOMÍM ~i m. Actor de pantomimă; mim. /<fr. pantomime, germ. Pantomime (Sursa: NODEX )

PANTOMÍM s.m. Actor de pantomimă; mim. [< fr. pantomime, cf. lat. pantomimus, gr. pantomimos < pas – tot, mimos – imitator]. (Sursa: DN )

PANTOMÍM, -Ă I. s. m. actor de pantomimă; mim. II. s. f. exprimare a ideilor și sentimentelor prin mimică sau prin gesturi. ◊ reprezentație teatrală de acest gen; scenariul unei astfel de reprezentații. (< fr. pantomime, /II/, it. pantomimo, germ. Pantomime) (Sursa: MDN )

PANTOMÍM s. mim. (Un ~ celebru, la circ.) (Sursa: Sinonime )

pantomím (actor) s. m., pl. pantomími (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
pantomim   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pantomim pantomimul pantomi pantomima
plural pantomimi pantomimii pantomime pantomimele
genitiv-dativ singular pantomim pantomimului pantomime pantomimei
plural pantomimi pantomimilor pantomime pantomimelor
vocativ singular pantomimule pantomimo
plural pantomimilor pantomimelor