|
PARVENÍRE s. f. Acțiunea de a parveni și rezultatul ei. – V. parveni. (Sursa: DEX '98 )
PARVENÍRE s.f. Acțiunea de a parveni și rezultatul ei. [< parveni]. (Sursa: DN )
PARVENÍRE s. v. îmbogățire. (Sursa: Sinonime )
parveníre s. f., g.-d. art. parvenírii (Sursa: Ortografic )
| parveni verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) parveni | parvenire | parvenit | parvenind | singular | plural | | parvino, parvină | parveniți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | parvin, parviu | (să) parvin, parviu | parveneam | parvenii | parvenisem | | a II-a (tu) | parvii | (să) parvii | parveneai | parveniși | parveniseși | | a III-a (el, ea) | parvine | (să) parvină, parvie | parvenea | parveni | parvenise | | plural | I (noi) | parvenim | (să) parvenim | parveneam | parvenirăm | parveniserăm, parvenisem* | | a II-a (voi) | parveniți | (să) parveniți | parveneați | parvenirăți | parveniserăți, parveniseți* | | a III-a (ei, ele) | parvin | (să) parvină, parvie | parveneau | parveniră | parveniseră | * Formă nerecomandată | parvenire substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | parvenire | parvenirea | | plural | parveniri | parvenirile | | genitiv-dativ | singular | parveniri | parvenirii | | plural | parveniri | parvenirilor | | vocativ | singular | parvenire, parvenireo | | plural | parvenirilor | |