PATÉ s. n. v. pateu. (Sursa: DEX '98 )
PATÉ s.n. v. pateu. (Sursa: DN )
*paté (~ de ficat) s. n., art. patéul; (sorturi) patéuri (Sursa: DOOM 2 )
pate substantiv neutru | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | pate | pateul | plural | pateuri | pateurile | genitiv-dativ | singular | pate | pateului | plural | pateuri | pateurilor | vocativ | singular | pateule | plural | pateurilor | păți (1 pat) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) păți | pățire | pățit | pățind | singular | plural | pate | pățiți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | pat | (să) pat | pățeam | pății | pățisem | a II-a (tu) | pați | (să) pați | pățeai | pățiși | pățiseși | a III-a (el, ea) | pate | (să) pată | pățea | păți | pățise | plural | I (noi) | pățim | (să) pățim | pățeam | pățirăm | pățiserăm, păți'sem* | a II-a (voi) | pățiți | (să) pățiți | pățeați | pățirăți | pățiserăți, pățiseți* | a III-a (ei, ele) | pat | (să) pată | pățeau | pățiră | pățiseră | * Formă nerecomandată
|