|
paștí, pers. 3 sg. paștéște, vb. IV (reg.) a înjura de paști; a paștealui, a păștui. (Sursa: DAR )
| paște (verb) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) paște | paștere | păscut | păscând | singular | plural | | paște, paști | pașteți, pășteți- | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | pasc | (să) pasc | pășteam | păscui | păscusem | | a II-a (tu) | paști | (să) paști | pășteai | păscuși | păscuseși | | a III-a (el, ea) | paște | (să) pască | păștea | păscu | păscuse | | plural | I (noi) | paștem | (să) paștem | pășteam | păscurăm | păscuserăm, păscusem* | | a II-a (voi) | pașteți | (să) pașteți | pășteați | păscurăți | păscuserăți, păscuseți* | | a III-a (ei, ele) | pasc | (să) pască | pășteau | păscură | păscuseră | * Formă nerecomandată | paști substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | — | — | | plural | paști | paștile | | genitiv-dativ | singular | — | — | | plural | paști | paștilor | | vocativ | singular | — | | plural | paștilor | paști (verb) Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt. |