paștí, pers. 3 sg. paștéște, vb. IV (reg.) a înjura de paști; a paștealui, a păștui. (Sursa: DAR )

Declinări/Conjugări
paște (verb)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) paște paștere păscut păscând singular plural
paște, paști pașteți, pășteți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pasc (să) pasc pășteam păscui păscusem
a II-a (tu) paști (să) paști pășteai păscuși păscuseși
a III-a (el, ea) paște (să) pască păștea păscu păscuse
plural I (noi) paștem (să) paștem pășteam păscurăm păscuserăm, păscusem*
a II-a (voi) pașteți (să) pașteți pășteați păscurăți păscuserăți, păscuseți*
a III-a (ei, ele) pasc (să) pască pășteau păscu păscuseră
* Formă nerecomandată

paști   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural paști paștile
genitiv-dativ singular
plural paști paștilor
vocativ singular
plural paștilor

paști (verb)
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.