|
PEDEPSÍRE, pedepsiri, s. f. Acțiunea de a pedepsi (1) și rezultatul ei; condamnare, osândire, sancționare; p. ext. pedeapsă. – V. pedepsi. (Sursa: DEX '98 )
PEDEPSÍRE s. (JUR.) 1. sancționare. (~ unei contravenții.) 2. v. condamnare. (Sursa: Sinonime )
pedepsíre s. f., g.-d. art. pedepsírii; pl. pedepsíri (Sursa: Ortografic )
| pedepsi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) pedepsi | pedepsire | pedepsit | pedepsind | singular | plural | | pedepsește | pedepsiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | pedepsesc | (să) pedepsesc | pedepseam | pedepsii | pedepsisem | | a II-a (tu) | pedepsești | (să) pedepsești | pedepseai | pedepsiși | pedepsiseși | | a III-a (el, ea) | pedepsește | (să) pedepsească | pedepsea | pedepsi | pedepsise | | plural | I (noi) | pedepsim | (să) pedepsim | pedepseam | pedepsirăm | pedepsiserăm, pedepsisem* | | a II-a (voi) | pedepsiți | (să) pedepsiți | pedepseați | pedepsirăți | pedepsiserăți, pedepsiseți* | | a III-a (ei, ele) | pedepsesc | (să) pedepsească | pedepseau | pedepsiră | pedepsiseră | * Formă nerecomandată | pedepsire substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | pedepsire | pedepsirea | | plural | pedepsiri | pedepsirile | | genitiv-dativ | singular | pedepsiri | pedepsirii | | plural | pedepsiri | pedepsirilor | | vocativ | singular | pedepsire, pedepsireo | | plural | pedepsirilor | |