|
PENDÚLĂ s. f. v. pendul. (Sursa: DEX '98 )
PENDÚLĂ Ceas de perete a cărui funcționare este reglată de un pendul. [G.-D. pendulei] /<fr. pendule, lat. pendulus (Sursa: NODEX )
PENDÚLĂ s.f. Ceasornic mare de perete, a cărui mișcare este reglată de un pendul; pendul (3) [în DN]. [< fr. pendule]. (Sursa: DN )
PENDÚLĂ s. f. ceasornic mare de perete cu mișcare reglată de un pendul. (< fr. pendule) (Sursa: MDN )
PENDÚLĂ s. (înv., în Mold.) ornic. (Sursa: Sinonime )
pendúlă (ceas) s. f., g.-d. art. pendúlei; pl. pendúle (Sursa: Ortografic )
| pendula verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) pendula | pendulare | pendulat | pendulând | singular | plural | | pendulează | pendulați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | pendulez | (să) pendulez | pendulam | pendulai | pendulasem | | a II-a (tu) | pendulezi | (să) pendulezi | pendulai | pendulași | pendulaseși | | a III-a (el, ea) | pendulează | (să) penduleze | pendula | pendulă | pendulase | | plural | I (noi) | pendulăm | (să) pendulăm | pendulam | pendularăm | pendulaserăm, pendulasem* | | a II-a (voi) | pendulați | (să) pendulați | pendulați | pendularăți | pendulaserăți, pendulaseți* | | a III-a (ei, ele) | pendulează | (să) penduleze | pendulau | pendulară | pendulaseră | * Formă nerecomandată | pendulă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | pendulă | pendula | | plural | pendule | pendulele | | genitiv-dativ | singular | pendule | pendulei | | plural | pendule | pendulelor | | vocativ | singular | pendulă, pendulo | | plural | pendulelor | |