PEREMPȚIÚNE, perempțiuni, s. f. (Jur.) Stingere, încetare a unui proces prin depășirea termenului legal de introducere a acțiunii; perimare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. péremption. (Sursa: DEX '98 )

PEREMPȚIÚNE s.f. Stingere a unui proces după un anumit timp; perimare. [Pron. -ți-u. / < fr. péremption, lat. peremptio]. (Sursa: DN )

PEREMPȚIÚNE s. f. (jur.) stingere a unui proces după un anumit timp; perimare. (< fr. péremption, lat. peremptio) (Sursa: MDN )

PEREMPȚIÚNE s. (JUR.) perimare. (~ unei ac-țiuni.) (Sursa: Sinonime )

perempțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. perempțiúnii; pl. perempțiúni (Sursa: Ortografic )